miercuri, 15 septembrie 2010

Câteva cuvinte despre umori și temperament

                În timpul lui Hipocrate (460 – 370 a.Ch.), întemeietorul medicinei moderne,la teoria umorilor stabilită de anticii fiziologiști,  a mai fost adăugată o umoare, cea melancolică. Adăugarea acesteia s-a datorat lui Thales din Milet (460 – 546 a.Ch). Educat în Egipt el şi-a propus să alinieze tradiţia medicală greacă la conceptele medicale egiptene. Aşa se face că alături de cele trei umori tradiţionale a apărut şi ce-a de-a patra.
Umoarea sanguină  este prelungirea elementului Aer care este Cald şi Umed.
Umoarea colerică (bila galbenă) – prelungire a elementului Foc care este Cald şi Uscat.
Umoarea flegmatică este prelungirea elementului Apă care este Rece şi Umed.
Umoarea melancolică (bila neagră) care corespunde elementului Pământ şi este Rece şi Uscat.
Aceste umori controlează metabolismul organismului şi afectează funcţiile fiecărei părţi anatomice. Astfel, ne pute bucura de sănătate atâta timp cât umorile sunt în echilibru. Orice dezechilibru duce în timp, la instalarea bolii. Umorile pot fi afectate de prezenţa anumitor factori cum sunt disfuncţiile organice, meteo-sensibilitatea, o dietă proastă, fumatul sau un stil de viaţă vicios.
                 Plecând de la acest model, funcţiile fiziologice pot fi clasificate în două grupe clare:
·         funcţia de valorizare care este protectivă, progresivă şi rodnică sau productivă.
·         funcţia de administrare care controlează, din punct de vedere fiziologic, o serie de procese organice cum sunt digestia, absorbţia şi folosirea substanţelor nutritive.
Aceste două funcţii generează o a treia de care sunt strâns legate, funcţia primară de altfel, care acţionează în organism şi fac fiinţa să fie ceea ce este. Vorbim de funcţia vitală - energetică, funcţia organică - metabolică şi funcţia psihică - cognitivă.
Aceste trei funcţii sunt strâns interconectate şi se influenţează reciproc, de aceea când una dintre ele este afectată au de suferit şi celelalte două. Cât de puternic se afectează una pe cealaltă, depinde de senzitivitatea individuală şi de natura agentului cauzator.
 Funcţia Vitală generează şi controlează energia vitală de care aminteam mai sus, şi pe care vechii greci o numeau thymos. Când energia vitală intră în ficat, de exemplu, ea se combină cu umorile şi formează o o energie mai puţin subtilă decât thymosul, numită energie naturală care este apoi în totalitate transmisă ficatului şi mai departe întreg organsimului prin marea şi mica circulaţie sanguină.
Această formă de energie este asociată cu nutriţia celulară şi creşterea şi interconectată cu Funcţia Organică. La fel, când energia vitală intră în creier, ea este preluată şi transformată în energie nervoasă care, sub forma stimulilor, este distribuită prin reţeaua de nervi spre cea mai îndepărtată terminaţie nervoasă controlând astfel  mişcările organismului şi activitatea receptorilor nervoşi. Energia nervoasă este strâns legată de Funcţia Psihică.
Funcţia Organică sau metabolică controlează autonomia organismului dar şi reacţiile organice cum sunt foamea, digestia sau creşterea; ele sunt specifice funcţiei hepatice care generează cele patru umori. umoarea sanguină reprezintă aspectul nutritiv al metabolismului, cea colerică aspectul stimulator şi de ardere al metabolismului, cea flegmatică de transformare a energiei în cadrul procesului metabolic iar cea melancolică, de coagulare, solidificare, uscare şi concentrare a produşilor de metabolism.
Degradarea se produce în 3 faze:
a) procesul digestiei la nivelul stomacului;
b) formarea umorilor în ficat şi
c) activitatea metabolică din ţesuturile organismului asigură arderile necesare dezvoltării şi creşterii.
Funcţia Psihică este o funcţie de echilibru între conştient şi subconştient şi este specifică creierului. Ea are 3 roluri de bază: controlează mediul în care trăim, cum ne mişcăm şi cum simţim prin intermediul senzaţiilor. Îmbracă două aspecte, cel intelectual care este asociat cu senzaţia şi deci coordonat prin funcţia administrativă şi care funcţionează în trei direcţii: imaginaţie, judecată şi memorie.
                Umoarea sanguină, de exemplu, este forţa motrice a organismului. Apoi, stimulează logica. Receptaculele pentru această umoare sunt venele şi arterele.
                Umoarea flegmatică are exclusiv rolul de a elimina substanţele de care corpul nu are nevoie, cum sunt toxinele şi deşeurile toxice. În schimb ea controlează umoarea colerică deoarece beneficiază de pe urma transformărilor din timpul arderilor metabolice. Ea fortifică funcţia creierului mic şi starea emoţională, dar poate avea efect advers asupra intelectului. Menţine în echilibru metabolismul grăsimilor şi balanţa fluidelor din organism, electroliţilor şi hormonilor. Receptaculul pentru umoarea flegmatică sunt plămânii.
                Umoarea colerică este strâns asociată cu sistemul nervos şi intensifică funcţionarea acestuia. Ea limpezeşte celelalte umori şi are un efect benefic asupra organismului. De asemenea, stimulează intelectul şi intensifică activitatea psihică şi mentală dar şi curajul. Receptaculul său este vezica biliară.
                Umoarea melancolică constă din două părţi; aspect material intens cum este partea de răcire şi predispoziţia spre coagulare şi unul mai mult fluid, şi anume o substanţă vaporoasă numită şi Atrabile. În cantitatea normală, el stimulează memoria şi îl face pe individ mai ataşat de familie, practic, pragmatic şi studios, când devine excesiv  poate duce la melancolie. Partea rece a umorii melancolice este aderentă şi vâscoasă şi dacă nu este eliminată, se poate fixa în ţesuturi, constituind acele aglomerări de celule atipice care pot duce la formarea tumorilor. Receptaculul acestei umori este splina şi fluidele din organism.
În astrologia clasică, temperamentul primar sau dominant al semnului este determinat de elementul în care este acesta, pe când subptemperamentul sau temperamentul compozit este determinat de planeta care stăpâneşte semnul. Aceste demnităţi planetare includ domiciliu sau semnul în care planeta este în exaltare, deci temperamentul înnăscut al planetei este folosit pentru a determina subtemperamentul semnului.
                Când alăturăm demnităţile planetare şi subtemperamentul cu elementul în care este semnul sau cu temperamentul primar obţinem combinaţiile suprinzătoare.
                 Semnele cardinale ţin la simplitatea lor, o natură tăioasă, clară, temperament pur. Dintre semnele de Foc doar Berbecul este un temperament pur: coleric. Dintre cele mutabile, doar Fecioara este un temperament pur: flegmatic.
                Umedul Aer şi elementele de Apă, care obligă şi uneşte, are doar un semn cu un temperament pur  - semnul Cardinal, Racul, restul fiind mixte.  Aridul Foc şi elementele de Pământ care tind să separe şi să individualizeze, are două semne cu temperament pur: Capricorn şi Leu.
                Simetric, zodiacul este divizat egal, cu şase semne aparţinând temperamentelor pure şi şase, temperamentelor mixte.  Semnle pure sunt Berbec, Rac, Leu, Balanţa şi Capricorn. Semnele mixte sunt Taur, Gemeni, Scorpion, Săgetător, Vărsător şi Peşti.
                Menţinerea stării de sănătate este un proces constant de adaptare la schimbare şi la condiţiile de mediu. Să ne gândim numai la bombardamentul de pe piaţa alimentară. Lipsa de timp face să apelăm la sticksuri, cartofi deshidrataţi, semi preparate, produse fast food, băuturi răcoritoare de toate soiurile şi tipurile. Fiecare dintre noi are tendinţa de a experimenta măcar o dată în viaţă o cură de slăbire şi chiar una de îngrăşare. Fiecare dintre noi suferă de stări de epuizare sau carenţe de vitamine ori minerale, dar şi de excese alimentare care apoi, necesită o perioadă de regim, pentru a reveni la forma iniţială.
                Nici o analiză a conceptelor astrologice tradiţionale nu ar fi completă fără discutarea aspectelor stresante, cele care semnalează, în fapt, predispoziţia spre boală. Atunci când sursa problemelor fizice pot fi factori care ţin de mental şi de psihic, organismul preia aceste frustrări sau tensiuni care în timp devin manifestări fizice ale unei boli. Dintre toate aspectele cel mai puternic ni se pare a fi pătratul şi de aceea vom începe cu el.
                Apoi este foarte important să vedem care aspect este activ în astrogramă pentru a vedea care sunt punctele nevralgice din aceasta. Cel mai simplu lucru este să examină aspectul sau unghiul care se formează. Dacă unghiul relevă aspecte puternice în care sunt implicate planete ca Marte, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto, acesta trebuie considerat ca fiind factorul disturbator care, de asemenea, tensionează şi guvernatorul semnului în care cade aspectul. De exemplu, dacă aspectul dificil se face între Taur şi Saturn, el va sugera o boală în semne fixe, Taurul fiind un semn fix şi  însemnă că şi guvernatoarea sa, Venus este atacată de aspect. Energia fiecărei planete se exprimă diferit în funcţie de semnul zodiacal în care se află. Aceasta devine mult mai puternică cu atât cu cât se află în semnul pe care îl guvernează şi se spune că este în domiciliu. Similar, energia unei planete se exprimă foarte slab mai ales atunci când se află în opoziţie cu semnul pe care îl guvernează, adică ea este în exil.
                Planetele se clasifică în patru mari grupe funcţionale:
                Luminariile: Soarele şi Luna şi reprezintă cea mai important sursă pentru organism şi funcţiile fiziologice ale acestuia. 
                Planetele personale: Mercur, Venus şi Marte sau planetele rapide cum mai sunt numite, reprezintă factori importanţi care definesc caracteristicile de bază ale personalităţii fiecăruia: cum gândim (Mercur), cum iubim (Venus) şi cum luptăm (Marte). În astrologia medicală, ele reprezintă personalitatea fiecăruia şi felul cum se dezvoltă aceasta în raport cu Soarele, Luna şi Ascendentul din punct de vedere a sănătății.  
                Planetele de relaţie sau de legătură sunt Jupiter şi Saturn. Aceste planete destul de lente definesc modul cum socializează oamenii şi societatea în general. Medical, ei reglează metabolismul şi stăpânesc creşterea acestuia precum şi funcţionarea proceselor fiziologice din organism.
                 Planetele transpersonale: Uranus, Neptun şi Pluto. Pe câtă vreme primele 7 planete sunt suficiente ca să reprezinte funţiile de bază ale organismului, planetele transpersonale reprezintă capacităţile noastre extrasenzoriale.
                Pe de altă parte, trebuie amintit că planetele au afinităţi cu anumite semne şi atunci energia lor se manifestă la fel de puternic, chiar dacă ele nu sunt guvernatorul semnului respectiv. Aşa se întâmplă când planetele sunt în exaltare sau în trigonon. Atunci ele se află în semne de aceeaşi natură cu ele. Când sunt într-un semn opozabil cu exaltarea, spunem că planeta este în cădere.
                Blocajele energetice sunt frustrante şi dau dureri într-o parte sau alta a trupului şi semnalează de timpuriu boala. De exemplu, un Marte afectat poate sugera febră sau inflamaţii, pericol de ardere, accidente, răni;  Jupiter ne poate ajuta prin influenţa sa protectoare dar atunci când face aspecte rele el poate indica boli cauzate de excese, probleme ale ficatului ori boli ale sângelui; Saturn poate duce cu gândul la începutul unor probleme de sănătate care în timp se vor croniciza, la o vitalitate scăzută a organismului, probleme cu dinţii, cu oasele sau ale pielii – dermatite, dermatoze, eczeme, psoriazis ş.a.; Uranus anunţă boli şi pericole care se manifestă brusc cum sunt accidentele, tulburările circulatorii, probleme cu spatele sau spasme musculare; Neptun poate da informaţii asupra unor probleme grave cum ar fi consumul de droguri sau de alcool, un tonus muscular scăzut, o boală ciudată, o infecţie virală- de la cea mai simplă infecţie la cea meningeală sau agravarea unor boli deja existente; Pluto poate indica transformările pe care boala le produce în organism, infecţia masivă, deplasarea unor organe sau bolile ereditat.
                Soarele şi Marte sunt planete fierbinţi, uscate şi colerice. Marte este în principiu, o planetă colerică pentru că are foarte multe din temeperamentul coleric şi din patologia acestuia. Soarele reprezintă Flacăra sau principiul energetic al metabolismului şi acţiunii, principiul energetic vital: mediul intern, timusul şi energia vitală.
                Luna şi Neptun sunt planete reci, umede şi având un temperament flegmatic. Luna este prin esenţă o planetă aparţinând acestui temperament, este complementul Soarelui, guvernează elementele de apă cum sunt fluidele din organism, metabolismul, mediile umede din organism, mucusul şi temperamentul flegmatic. Neptun care este caracterizat de o mare senzitivitate şi receptivitate dar şi o mare capacitate de a dizolva este, de asemenea de natură flegmatică.
                Venus şi Jupiter sunt calde, afectuoase, umede şi ţin de temperamentul sanguin, de altfel cele două sunt socotite de astrologia clasică, Micul şi Maree Benefic. Ele reprezintă veselia, bucuria, abundenţa, expansiunea şi creşterea. Marele Benefic, Jupiter este esenţa temperamentului sanguinic, fiind secondat de Venus care, asemeni Lunii este o planetă feminină şi, în parte, are ceva şi din temperamentul flegmatic.
                Saturn şi Mercur sunt reci şi seci şi ţin de temperamentul melancolic. Dintre ele, Saturn este esenţialmente melancolic. Ca şi element de pământ, Saturn este şi greoi, dens şi static, Mercur care este şi el rece şi uscat, este însă graţios şi mobil, de aceea este mai mult caracterizat de temperamentul nervos.
                Uranus aparţine şi el dihotomiei nervos-melancolic deoarece, medical, este asociat nervozităţii şi afecţiunilor spasmotice.
                Pluto, în calitate de co-guvernator al Scorpionului alături de Marte, ţine mai de grabă de un temperament combinat coleric – flegmatic. Este octava superioară a lui Marte în acest tandem, prin temperamentul coleric implicând pasiunea intensă, puterea, ocultarea, stăpânirea, iar prin temperamentul flegmatic aducând catalizarea şi purificarea instinctelor, a subconştientului şi a naturii emoţionale.
                Ca elemente, împreună Focul şi Apa, metabolizează şi se transformă unul pe celălalt.
                Luminariile, Soarele şi Luna, sunt polare dar şi complementare în acelaşi timp, puterea lor fiind sursa conduitei noastre metabolice şi fiziologice. Şi pentru că primul luminează cerul, cea de-a doua absoarbe această lumină ca să strălucească noaptea, ele stăpânind astfel şi viziunea.

Cum stăm cu temperamentul
                 Pentru fiecare din cele patru temperamente, există un număr specific de configuraţii. Astrologul care se ocupă de ramura medicală trebuie să se familiarizeze el mai întâi cu aceste configuraţii şi să înveţe să le recunoască într-0 temă astrală. Să vedem acum care sunt indicatorii primari pentru cele patru temperamente.
                Temperamentul sanguin: predomină planetele în semne de Aer, adică celebrul marcaj de Aer; Jupiter şi Venus sunt în domiciliu ori ies în evidenţă în ansamblul temei astrale; Jupiter şi/sau Venus sunt în semne de Aer; Asc este în semn de Aer sau conjunct cu Jupiter ori Venus; Soarele este conjunct sau în aspect cu Jupiter ori Venus; Luna este conjunctă sau în aspect cu Jupiter sau Venus, este Lună Nouă sau Luna se află în creştere; Conjuncţia sau aspectul greu dintre Jupiter şi Venus.
                Temperamentul coleric: predomină planetele în semne de Foc; Marte şi într-o oarecare măsură Soarele, în domiciliu, exaltat sau altă poziţie care îl scoate în evidenţă; Marte sau Soarele în semn de Foc; Ascendentul în semn de Foc sau conjunct cu Marte ori cu Soarele, în special cu Soarele în Berbec; Soarele conjunct cu MC; Marte conjunct ori în aspect disonant cu MC; Luna conunctă sau în aspect puternic cu Marte sau Luna este în primul pătrar; conjuncţia sau aspetul puternic dintre Soare şi Marte.
                Temperamentul melancolic: predomină planetele în semne de Pământ; Mercur şi/sau Saturn în domiciliu sau bine susţinuţi în tema astrală; Uranus bine susţinut astral sau aflat în poziţie critică; Mercur şi/sau Saturn în semne de Pământ; Asc în semn de Pământ; conjuncţia sau aspectul greu dintre Asc şi Mercur sau Saturn, Soarele conjunct cu Dsc; Dsc conjunct sau în aspect disonant cu Saturn ori cu Uranus; Luna conjunctă ori în aspect disonant cu Mercur, Saturn ori Uranus sau astrul nopţii este în fază de Lună Plină; aspecte disonante sau conjuncţia între Mercur, Saturn ori Uranus.
                Temperamentul flegmatic: predomină planetele în semne de Apă; Luna şi/sau Neptun sunt în domiciliu sau bine susţinuţi în tema natală; Luna în semn de Apă, Neptun în casă de apă; Asc în semn de Apă sau conjunct cu Luna ori cu Neptun; Luna conjunctă sau bine aspectată de Neptun sau prin extensie, e drept, mai slab, de Venus, în special dacă aceasta se află în semn de Apă iar Luna este la Ultimul Pătrar; Venus în semn de Apă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu